Ski & Astro – Snow Under Starlight

Azi dimineata am vazut IMAX: Mission to MIR , un film din ani ‘90, ce cuprinde cateva misiuni de colaborare NASA – RKA , in care astronauti americani au stat pe MIR, a existat si un dock intre MIR si o naveta americana Endeavour.

De la distanta de 17 ani am remarcat diverse amanunte amuzante, induiosatoare, sau pur si simplu stupide. Atmosfera filmului este tipica momentelor de entuziasm fragil, de dupa caderea (asa cum se vede acum, temporara) a URSS, in care cooperarea intre rusi si americani parea in sfarsit realizabila si sigura. Bineinteles, ceea ce se intelegea era cooperarea intre o Rusie aparent neutered, in prag de colaps, si o America aparent victorioasa.

Un american care urma sa fie primul care mergea intr-un modul Soyuz de comanda (deci practic participa la lansare/docare cu Mir) explica destul de jenat/uimit ca trebuie sa invete rusa, pentru ca toate comenzile sunt in rusa si nu intelege nimic. Filmul prezinta alternativ contactul americanului cu Star – city-ul rusesc, care arata cam dezolant pentru ceea ce este ( in esenta un oras populat doar de haute bourgeoise moderni bine platiti), si a unui rus cu cultura americana – adica gratar in curtea din spatele casei … pretty pathetic.

MIR este … MIR, adica o chestie plina de cabluri, conducte obiecte care plutesc peste tot, cam tot ce reusisera sa adune in 10 ani respectabili de utilizare.

Asa cum banuiam imaginile din MIR nu au fost filmate cu camere IMAX se vede diferenta de calitate. In schimb imaginile de la andocarea MIR – Endeavour sunt superbe, ansamblul arata destul de SF. Desi nu intra in detalii, m-ar fi interesat sa stiu mai mult despre procedura efectiva, eu banuiesc ca Endeavour a manevrat mai mult desi MIR avea si ea thruster-e de control.

Pentru a aduce probabil o dimensiune umana filmului, la un moment dat este o scena in care rusii si americanii canta impreuna la chitara un cantect rusesc … yeah right.

Spre final, o americanca care ramasese pe MIR este nevoita sa se intoarce pe pamant cu modulul Soyuz, adica hard landing cu parasuta, deoarece (ca o avant-premiera a ceea ce urma in anii urmatori) se descoperise o problema la naveta si zborurile erau oprite. De ce nu ma mira chestia asta?

Dintr-un film din august am recuperat si optimizat cu registax poza aceasta:

Asta vara, in vama, am filmat in vreo 2 nopti luna, se vedea misto prin camera/zoom daca eram pe expunere manuala si reduceam supraexpunerea.

Am prelucrat bucati din filme cu registax 4, ca idee sa invat cum se foloseste si a iesit ce urmeaza. Nu prea marfa, dar … interesant.

Am puloadat un film facut cu time lapse de la fosta mea garsoniera. It’ pretty kewl.

Download

Am uploadat un film format dintr-un colaj facut in timpul unor observatii la luna din 2005, care l-am gasit accidental pe o caseta. E interesant.

Se poate viziona :

Download

E vorba, bineinteles, de McNaught … Dupa ce m-a torturat vreo 3 sau 4 amurguri in care fie am uitat, fie erau nori, si nu am putut sa o vada, ieri a ajuns la -5 si e vizibila si in timpul zilei.

Bineinteles, daca ai nervul sa te uiti cu binoclul la 5 grade de soare. Eu nu-l am. Am incercat in seara asta sprea amurg, cand soarele s-a dus dupa un bloc, dar nu am mai vazut-o. Nu stiu exact daca erau niste nori, am ratat-o eu, sau pur si simplu a scazut in magnitudine. Fuck it!!!

Mi-am vandut telescopul, fara Plosslul de 10 si RDF.

Acum … trebuie sa vina urmatorul

Stare buna, montura Alt/alz, coated lens. Este bun pentru incepatori, nu este department store junk, si are apertura de 70 mm.
Include:

- RDF Galileo Mars Finder

- cautator 30 mm

- oculare: 6 mm Kelnner, 20 mm Kelnner, 10 mm Plossl

- diagonala 45 grade

- trepied cu tava mica de instrumente

- filtru baader solar home made

Pret final: 400 RON (l-am cumparat acum 8 luni cu 450 RON + RDF 30 RON + Plossl 40 RON)

De ce il vand? Aperture fever, of course.

Mai multe detalii aici

Alaltaieri am scos telescopul pe balcon, pe la 11.30 PM, ca sa profit de apropierea maxima a lui Jupiter din aceasta perioada si de seeingul excelent care parea prezent  “din ochi”.

Cum am pus ocularul de 70x mi-am dat seama ca nu m-am inselat, Jupiter se vedea excelenti, inconjurat de satelitii Galelieni. Chiar si la aceasta marire se puteau observa usor 2 benzi.
Apoi am trecut pe 110x, maximul pentru mine, cel putin deocamdata, si am petrecut mai mult timp observand aceasta planeta deosebita. Din pacate nu m-am chinuit sa fac si un desen, ar fi trebuit sa fac.  Pana acum am facut doar un desen, la Saturn, care nu m-am chinuit sa-l scanez pentru ca e prea nasol, nu prea am talent.

De 1 mai am fost la o locatie cu un cer intunecat, unde am putut face cateva observatii mai decente datorita si vremii ceva mai bune -> mai cald seara/noaptea.
Am observat pentru prima oara Jupiter si satelitii galileeni, care erau foarte vizibili. Jupiter l-am observat la 70x si 110x, si din pacate, se discernea doar o banda, si asta destul de greu.

A urmat Saturn si Marte, care erau mai vechi si nu prezentau nici o noutate, la 70 si 110x. Imi trebuie neaparat un Barllow ca sa ajung la limitele acestui instrument.

Deep space am reusit sa observ roiul deschis “Pomul de Craciun”, si cam atat. Am mai incercat sa gasesc ceva, dar nu am reusit si ma cam durea gatul de cat am stat sub luneta.

Un bonus au fost si 2 meteori care i-am vazut, unul dintre ei destul de “lung”.