ninge in cannes

in Croix des Gardes

valea Lupului

un parauas al pulii

Cam atat dragii mosului!

Si nu uitati, sambata viitoare incepe olimpiada!Adica prima proba skiistica coborare.

Zapada: 8/10
Ski: 2/10
Atmosfera: 9/10
Total: 6.3/10

Versurile ar fi: (courtesy http://rockerdiliu.wordpress.com/ )

1. Aseara cand ne desparteam, aseara
Tot mai era un pic de primavara
Si-acum arunca ochii pe fereastra
A viscolit pe despartirea noastra
Distanta s-a-nmultit cu alb de moarte
Departe s-a facut foarte departe
Si ninge intre noi ninsoare mare
Ninsoare de sfarsit de calendare

R: Si ochii nu mai au ce sa mai vada
Doar urme de jivine prin zapada
De ocna-i viscolul ce-mi arde rana
Si-ascult de sub zapezi Siciliana

2. Si vor veni dezastre de tot felul
Precum m-anunta trist violoncelul
Si harpa, si pianul ma omoara
Reverberandu-mi fulgii de afara
Mai latra undeva de frig un caine
Dar tu ce faci in ziua fara maine
De fapt, de ce te-ntreb, cand eu din mine
Mi-am interzis sa stiu ce-i rau sau bine

3. Si a venit ninsoarea alb-albastru
Sa parafeze totul cu dezastru
Sa iasa lupii, agentii foamei sure
Din fiecare palcuri de padure
Sa vina prin orase mari dihanii
Si caii aburind sa traga sanii
Si posta, in aceste vremuri stranii
Sa-ntarzie cu lunile si anii

4. Sa vezi si tu ce strigat tragic este
Sa nu mai dai de tine nicio veste
Pe ochi am doar cand ninge praf pe raza
Si drumurile noastre se blocheaza
Nici nu mai stiu de-i noapte sau de-i ziua
E doar ninsoarea noastra de adio

amurg viforos la isola2000

Saptamana trecuta, pe 2.01.2010, am inaugurat anul nou skiistic cu Relu, la ski la Isola2000 . Nu am mai prins returul est ca anul trecut, dar a fost misto. Mai putin pentru Toni care a venit si ea, dar a facut frigul, din anumite motive dietetice .
In plus am  profitat de okazie sa imi testez noile skiuri Coreupt Candide Pow, care le pomeneam acum cateva posturi.

Adica astea:

oh no! noile coreupt candide thovex pow

Asadar deci, sambata dimineata, sa zicem pe la un 9 si ceva, plecam spre Isola. De la mine e cam o ora jumate, drumul e foarte spectaculos prin niste chei super misto. Dar mai ales, drumul era bine dezapezit.

statia de jos

In sfarsit, ajunsi in parcarea de jos ne echipam, Relu isi inchiriaza skiuri si ne indreptam spre telescaunul din stanga.

sus la telescaun

Ajunsi sus eu sunt nerabdator sa testez skiurile in conditii cat mai variate, asa ca ne bagam pe o aratura, printre niste copaci. Zapada e o combinatie de crusta inghetata si pudra inghetata. Coreupt-urile taie bine, intra usor in curba chiar si in conditiile respective destul de naspa. Crusta mi s-a parut foarte clar mai usor de abordat fata de precedentele mele Volkl Carver Axis, din glorioasa epoca de piatra.
Fiind twintip, nu agata zapada, deci e ok din acest punct de vedere.
Din pacate noi continuam aratura aiurea, si ne trezim in zona cu hoteluri, de unde trebuie sa o luam un pic la picior si sa coboram cu un funicular la partii. Naspa.

gondola Mercantour

Dupa jumatea de ora pierduta, luam cabina spre varful Pelevos, cu gondola Mercantour. De aici avem acces la inca cateva vai/cabluri:St. Saveur, Sisteron, Merlier, Mene.

Valea st. Saveur

Din pacate nu urcam pe varful Sisteron de unde cica se vede marea, pentru ca eu am uitat pe care trebuie sa urcam. Next time.

in josul vaii este o cabanuta, La Valette, unde anu trecut am mancat bine cu J. Acum nu ne oprim.

La Valette

Pe partii profit sa testez Coreupt-urile in conditii de:

- viteza/stabilitate, aici imi era frica, fiind de doar 174 si eu obisnuit cu 191. Dar se comporta extrem de stabil, nu se compara cu Elan-urile care vrea sa le vanda Matei.Poate si raza de 23 m isi spune cuvantul.

- ski de partie: am incercat ce scheme si ce stiluri mi-au trecut prin minte. Skiul intra bine in viraj, nu am simtit deloc cotele de 124/92/114. Pe de alta parte, se zice ca un skior bun skiaza bine cu orice skiuri, asa ca poate ca nu sunt o referinta buna. Ceea ce mi-a placut insa este ca nu am avut emotii pe gheata, si nu doar din cauza canturilor noi.

Am vazut destul de multi versanti scursi, unii in zone unde chiar nu ma asteptam, cu padure and shit.Riscul de avalansa era 3, si unele piste erau inchise. Nu mai vorbesc de unele offpiste .

o avalansa

Spre final am schimbat versantul, pentru ca soarele apunea si era inca pe stanga, unde fusesem prima data. Aici spre final eun teleski care e f abrut, si face curbe , si care te duce pe la 2600 de m in final. Soarele apunea si lumina era fantastica, destul de aproape de ce am obtinut eu din white balance.

in teleski

apus

Vremea a fost destul de misto pt ski, dar batea un vant de’ti cadeau coaiele. La plecare erau -9 grade. Vizionati filmul urmator ca exemplificare:

urcare cu teleskiul la Isola2000 from Adrian Ciobanu on Vimeo

Cam atat, a fost marfa. Extra poze:

soare dupa creste

vantul ...

creste

Alpii din Croix de Garde

Deci a nins, de cateva zile cam asa se vede de la mine din padure/parc sau pe drum spre servici.

Uitandu-ma pe www.isola2000.com constat ca asa e, se skiaza deja pe toate partiile.

Alpii din Croix de Garde Close-Up

directii in Geneva

deci, exact, in pula mea, incepi sa te simti bine cand vezi un indicator din asta.

Saptamana trecuta am avut ocazia sa dau o fuga pana la Geneva, traversand pe drum celebra regiune Haute-Savoie (74) …. unde se stie ca e munti, e statiuni de ski, e telescaune, intr-un cuvant e misto.  Chiar daca inca nu e chiar “iarna”, cu atat mai putin aici in Lothlorien aka Cote d’Azur unde si iarna totul ramane verde si iarba trebuie cosita altfel devine savana …
OK, so flashback miercuri, 4.11.2009, dimineata -  ma urcam in masina si incepeam periplul prin Provence, spre Rhone-Alpes. Una dintre primele opriri pe autostrada – Rompetrol dupa Aix.

statie Rompetrol in Provence

Stiam deja ca sunt mai multe Rompetroluri in Var si Bouche-de-Rhone, si inca cateva branduite sub un alt nume, frantuzesc, dar inca nu oprisem in vreuna.

Are si magazinul “Hei”:

magazin hei

Ma rog, deci interesant. Inauntru speram sa aiba ceva traditional romanesc, in schimb aveau cacaturile standard “din Provence” care le au toate benzinariile din zona.

Drumul a continuat pe langa Louberon, Orange, ma rog toate elementele din zona … urcand spre Lyon/Grenoble. Mi-am dat seama ca am ajuns “la munte” cand am oprit intr-un refugiu sa ma pis, si in fata ochilor aveam o reclama la nu stiu ce forfait de ski pe tot anu …
La urmatoarea oprirea aveam ca imprejurimi ceva de genu’

niste munti,plm

Oprirea era cam asa:

oprire pe autostrada

Treptat peisajul se schimba, la un moment dat, pe un viaduct, apare in dreapta superba Noix d’Isere, o vale (evident Isere, de unde si statiunea) ca o crapatura imensa. La radio nu se mai discuta ultimele barfe despre printesa Stephanie sau Caroline ci despre telescaune, telecabine, domenii skiabile. Oamenii castiga la concursuri “zile” de ski.
Din pacate traseul nu-mi permite sa opresc in zonele superbe din care ar fi iesit niste superpoze, majoritatea aire-urilor sunt de-ampulea, nu vezi nimic de copaci.
Ok, trec pe langa Annecy, se apropie Geneva.
Aici, am facut o mica smecherie, am iesit de pe autostrada inainte ca nu aveam de gand sa platesc taxa de autostrada elvetiana de 30 de euro (teapa!) , si am continuat pe nationala. La un moment dat, dupa un chiosc obosit pe care era atarnat un steag caracteristic, am intrat in Elvetia.

Dupa ce mi-am terminat treaba, am profit si m-am plimbat un pic prin Geneva. In esenta lui Geneva este un oras destul de murdar, plin de oameni nervosi la volan, care scot capu pe geam si injura, claxoneaza tot timpul, ma simteam ca acasa cu alte cuvinte. Si asta nu e de mirare, pentru ca in Geneva autoritatile lucreaza din greu pentru a ingreuna traficul: se elimina locuri de parcare, peste tot sunt linii rezervate pentru autobuze taxiuri, astfel incat majoritatea strazilor au doar 2 benzi desi ar putea avea 4, etc. Bineinteles ca are si partile lui frumoase, dar nu am avut timp sa le vad,  in afara de zona din jurul portului/cheiul Mont Blanc.

pe malul lacului Leman

Lacul Leman arata misto, arhitectura Genevei e parisiana, nu prea vezi cladiri noi.

un pod

Sau asa

intersectie geneva

In principal m-am invartit in jurul cheiului Mont Blanc

pe malul lacului

Era spre asfintit (TEAPA urma sa vad la plecare ce inseamna buchon / blocaj in Geneva, cand toata lumea se cara acasa), asa ca am facut poze relativ misto. Se vedeau si niste munti, normal, dar nu inca inzapeziti complet.

apus pe malu lacului

un pic de munti

un munte plm

Bineinteles, la Geneva sunt tot felu de organizatii gen ONU, plm

directii

In Geneva chiar au un port, lacu e mare

un vaporeanu

Cam atat. M-am carat, am stat 1 ora si ceva in trafic ca sa ies din oras (din nou, autostrada era interzisa), si in 4 ore si ceva eram acasa. Oricum, frumos, am fost la 70 km de Mont Blanc.

cutie maro

deci in pula mea, am venit azi de la servici si am gasit in hol o cutie inalta.Era deptunghiulara, de culoare maroniu deschis si avea cam 2 metri inaltime, 30 cm sa zicem in latime, si din loc in loc era prinsa cu panglici albastre.
Am luat un cutit, cam asa

si am deschis-o. Si in ea, exact, am gasit astea :

oh no! noile coreupt candide thovex pow

Oh no! sunt noile mele skiuri coreupt candide thovex pow! Echipate cu legaturi dynastar PX12 Wide

legaturi dynastar

Si cu care poti sa mergi in switch, exact:

coada de switch

Coreupt este o firma frantuzeasca de skiuri care face doar pro-modele. Asta e un ski de freestyle backcountry, cu o raza de 23 m si cote 124/92/114.

www.coreupt.com ca sa vedeti despre ce e vorba, in mare.

Cam atat, un review complet la prima zapada … care nu mai e departe.

rsp front page

Candva … acum vreo 10 ani, am pus online pe unul dintre serviciile de hosting gratuit de cacat, la moda in acea vreme, Romanian Ski Pages. Care a avut chiar 2 versiuni, 1 si 2.0 … alfa. Despre ce era vorba  era un asa zis site de promovare a freeride-ului, incomplet, urat si in cel mai bun caz amuzant privit acum.
Avea toate “elementele” unui site din anii 90:

- un entry page, cu continutul urmand intr-un popup

- link spre vot in romanian top 100

- un counter de utilizatori

- background “original”.

Hartile sunt scanate din niste brosuri mai 3d din anii 80 care mi se pareau foarte misto. Pe ele m-mam chinuit in dreamweaver sa fac imagemap-uri pe “turele” care le-am descris.

Va invit sa vizionati aceasta capodopera, in toata spendoarea timestampurilor din 2001 cand l-am recuperat de pe hostingul de unde putea dispare in orice clipa in acele vremuri tulburi ale primului crash din industria web.

timestampuri

Ce sectiuni sunt vizitabile? “write me”, unde puteti vedea o superba adresa de email pe care o aveam atunci, this month’s article, pictures galleries, winter resorts,(pentru a le vedea trebui dat click pe harta aia misto pe numele statiunii – Busteni e mai interesant ).
Fiecare statiuni si partie are niste scoruri gen

SNOW
SEASON LENGTH
CASUAL SKIING
FREERIDE
ACCOMMODATIONS
ACCESS
OTHER ATTRACTIONS

Plus, pericolele sunt impartite in avalanse si paltonari

So .. click here to enjoy!

videoclipul este

Scorurile melodiei sunt:

Zapada: 0/10
Ski: 0/10
Atmosfera: 10/10
Total: 5/10

Versurile ar fi

Ref:  in fiecare scurta zi,
Asteptam nopti mai lungi
sa ne putem si noi iubi.

Mi-a cazut pe gura frunza
Unui ultim arbor frant,
Moare vara,moare vara
Si vine toamna pe pamant.

Ia-ti pe umeri haina groasa,
Ia-ti flanelul tau rasfrant,
Moare vara,moare vara
Si vine toamna pe pamant.

Desfrunziri- eu mai mor,tu mai mori,
Infrunziri – si-nviem uneori.

Mi-a cazut in noapte mana
Cand am vrut sa te descant,
Moare vara,moare vara
Si vine toamna pe pamant.

Unde e caldura verii,
Pasii nostri unde sunt,
Moare vara,moare vara
Si vine toamna pe pamant.

Desfrunziri- eu mai mor,tu mai mori,
Infrunziri – si-nviem uneori.

Intrebarea evidenta, de ce melodia aceasta, care nu are o referinta directa la iarna? “My enemy’s enemies are my friends”. Adica evident, orice melodie anti-vara este pro-iarna. Plus ca feelingul este foarte apropiat de ceea ce gasesc eu ca ar trebui sa aiba o melodie de iarna.

amenda la Billa

Deci plm, cam asa arata o amenda care o iei daca te parchezi in fata la Billa si te duci la ski, adica clar stai mai mult de cele 2h permise.  Desi sigur nu sunt primul cu ideea asta stralucita, probabil ca amenda se da cu prioritate celor care oricum stau la 7 -8 minute pe jos de telecabina, dar sunt prea lenesi sa vina pe jos …

Totusi, sa revin la subiect: prin decembrie 2008, ca sa taie nodul gordian al eternelor noastre nehotarari si amanari, Relu hotareste sa ma anunte ca deja au platit ei rezervarea la cazare, so no way back. De ce Ischgl? pai au un site misto, cica vreo 215 km de partii (in Silvretta arena), in plus poti sa skiezi si in Elvetia, pe partea cealalta a muntilor, pentru ca de fapt se cheama zona de ski Ischgl – Samnaun, de unde cica poti sa-ti iei tigari mai ieftine fiind duty free-uri pe la cabane.  A … si in plus, am auzit ca foarte  multa lume e acolo venita pusa pe distractie, lucru nu foarte apreciat de unii membri ai expeditiei.

Facand o paranteza legata de partii, intotdeauna m-a uimit modul de calcul al sutelor de km cu care se lauda fiecare statiune. Probabil ca fac si niste permutari acolo si calculeaza toate combinatiile pe care le poti face, pentru ca, desi zona de ski este imensa, tot skiezi si in zare se vad alte si alte teleskiuri si telescaune, nu cred ca partiile efective au totalizat mai mult de … sa zicem 30 – 40 km. Si asta cred ca e prea mult …

Traseul de apropiere a fost ceva mai bizar, dar economic in orice caz: pentru ca eu si M eram deja relativ aproape, in sudul Frantei, am plecat cu masina si i-am luat pe R & R de la Bergamo, unde aterizeaza zborurile low cost wizzair, fiind chiar pe traseu. De acolo, in vreo 4 ore eram la vila unde eram cazati, la Haus  Bergfrieden.

in fata cabanei

Vila asta este genu de pensiune familiala in care nu se vorbeste decat germana, dar ne-am descurcat pana la urma, cu danke-uri si bitte shon-uri. Camerele erau decente pentru cat am platit (42 euro de persoana cu mic dejun) , chiar daca dusul si toaleta erau pe hol, nu era mare bataie pentru ca erau 4 camere pe etaj, si 2 dusuri/toalete si  oricand te puteai duce la alt etaj. Cu aceasta ocazie am putut constata ca atat nemtii cat si nemtoaicele (originali nu austrieci) au obiceiul sa se deplaseze din camera si pana la dus, goi, pentru a nu mai cara si hainele.
Camerele aveau o panorama ok spre statiune, de exemplu puteam face poze gen

bere nocturna

panorama noapte

In plus, cu rezervarea am obtinut o reducere de 1 zi la inchirieri pentru fiecare dintre noi, plus preturi un pic mai mici la cablu.

Pe la jumatea saptamanii ne-a vizitat si J, venit pentru cateva zile pentru un targ de turism cica, la Munchen. El ne-a demonstrat ca se pot lua 2 amenzi de radar una dupa alta, aveam dubii serioase inainte.

Cat am stat acolo a nins in fiecare zi, mai incet sau mai tare, dar instalatiile nu au fost oprite/partii inchise, cu foarte mici exceptii. Am vazut cateva dintre traseele de freeride (mai mult despre asta mai incolo) inchise  o zi sau doua, dar doar atat. Dar majoritatea pozelor misto sunt facute intr-o singura zi, cand a fost un cer fara nori si soare, numai bun pt poze tipice, gen

poza de grup

Zona de ski, arata cam asa:

harta partiilor

Destul de impresionant, (click pentru detaliu), si arata si mai impresionant in realitate. Ski passul pentru 6 zile costa 231 euro in full sezon cum am fost noi, destul de scump dar Ischgl e cunoscuta ca o statiune scumpa, so, nimic de zis.

cartela ischgl

De skiat am skiat cam pe 60 – 70 % din partii, unele cum ar fi ruta de intoarcere in fiecare zi. Pentru ca ninsese si ningea mult, nu am avut probleme cu zapada, ceea ce a fost bine pentru ca eu eram cu venerabilele mele volkl carver axis, cu canturile varza, chiar daca le-am mai ascutit eu, asa ca gheata era total de evitat. Asa ca, in afara de ruta de coborare care era infecta si plina de gheata (oare cum ma descurcam inainte la predeal ? ) ), si unde eram obligat sa merg numai prin padurea de alaturi, partiile au fost foarte bune.

partia de retragere

In general, o zi de ski incepea cu gondola A2, care ne ducea in zona superioara de ski, si de acolo ne alegeam o vale pe care o skiam cu variatele scaune si teleskiuri aflate la dispozitie. In afara de A2 mai existau si A1, si A3, alte gondole care duceau in zona de ski din variate zone ale statiunii. A1 este chiar impresionanta, o gonodola pe 2 cabluri, un fel de minitelecabina, in care incap cel putin 10 oameni, zic eu, desi nu am urcat cu ea.

Principalul nod de transport era in Idalp, pe un platou, unde erau si cateva restaurante imense, snowparkuri, si o duzina de telescaune care duceau care incotro.

jumate din Idalp

Aici au loc si tot felul de concerte de calibru, gen Pink, Kyle Minogue, Sting, etc etc, dar cand am fost noi nu erau, ma gandesc eu ca sunt in general vara

Partiile erau pt toate gusturile, si f usoare, si greute, si freeride damate/marcate, si freeride pe_unde_vrea pula_ta. Totusi nivelul general era unu comercial, adica mediu spre usor, nu am intalnit o partie caCarpul, dar pana una alta poate caCarpul nu e partie …
Iata de exemplu marturia lui Relu despre ascensiunea si coborarea lui pe cel mai inalt varf din zona, Palinkopf Spitze, 2664 m.

coborare pe Palinkopf Spitze
Dpdv, freeride, am prins niste powder-uri pizda, mai ales in partea elvetiana. Oricum puteai sa skiezi ce vrei, stanci, vai, abrupturi, padure, si nici nu erau greu de gasit, ca urmele de skiuri te ghidau. Snowparkul era misto, dar cu skiuri de 1.91 nu prea e recomandat .  Ceilalti aveau skiuri inchiriate, dar eu m-am ambitionat sa skiez cu ale mele, in primul rand pentru ca e mai kewl cu skiuri mari, si in al doilea rand din motive sentimentale, anul asta fiind planificata pensionarea doamnelor volkl.
Daca tot veni vorba de partea elvetiana, aici treci f simplu, pe creasta sunt niste semne gen asta:

la granita

unde probabil iti faci si o poza, gen

poza cu granita

si incepi sa skiezi in partea elvetiana.
Aici, mie personal mi-a placut mai mult: mai putina lume, mult mai mult powder si zone accesibile de freeride.

poza din telescaun

Noi am skiat doar intr-o mica parte din Samnaun, in jurul cabanei “La Marmotte”, care desi are un nume frantuzesc, e in zona germana, deci se vorbea iarasi, doar germana. Un alt lucru bun era muzica, care era o variatie de la muzica specifica austrica, “de ski”, cunoscatorii stiu despre ce e vorba.

la marmotte

aici am gasit si o ruda mai indepartata a marmotei, cum se poate vedea in filmul de mai jos:

ruda marmota

Elvetienii sunt mai old school, pe un versant spre statiunea din vale se aflau 2 telecabine, care era de fapt singurul mod de access in zona skiabila. Poate insa ca terenul este de asa natura incat nu permite instalarea gondolelor.

Tot aici se gasesc cica “duty free”-uri. Exista chiar un duty free run. Curios, m-am dus si eu sa vad ce e asta

i

duty free

si teapa, era o camera de 3×3, in care puteai sa-ti iei tigari ceva mai ieftine, cateva marci dubiose de wiskey si niste insigne. Totusi este de apreciat incercarea.
Traseul de intoarcere era destul de spectaculos, gen stanci si mici scurgeri (de zapada) gen

zona stancoasa

alte mici avalanse

Mancarea era in general buna, si nu foarte scumpa, in sensul ca pretul de la restaurant de jos = pretul de la unul din multele restaurante de pe partie. Care, ca tot veni vorba, erau in fiecare vale mai mare, echipate cu tot ce vrei tu (de obicei autoserviri). De exemplu uite ce se putea manca cu 25 de euro:

chitanta restaurant

Destul de ok. Supa de gulash e garantata pentru mine la orice excursie in Austria .

In Ischgl exista si un dorftunnel care face trecerea de la A2 si A3 la zona mai comerciala / alcoolica a statiunii (pusa pe distractie). Tunelul are lifturi si chiar un trotoar rulant gen aeroport, gen

in dorftunnel

La intoarcere, pentru ca aveam ceva timp in plus pana la avionul de intoarcere, ne-am oprit sa mancam si sa vizitam un pic Innsbruck, care are un centru istoric f misto. Pacat de avioanele care trec din 5 in 5 minute, gen Nice.

innsbruck3

innsbruck2

innsbruck1

Pe ansamblu misto, ce sa zic.

Ce se intampla cand cica ai fi ocupat si nu postezi la timp turele ? Ajungi sa le pui dupa un an, din amintiri si din posturile prietenilor mai consecventi. Ca Matei de exemplu.

Cica anul trecut … prin aprilie asa, l-am convins pe Matei sa isi exorcizeze bucegita cronica si sa vada si cum e prin Fagaras. In principiu la satisfacut experienta, dar nu uita sa precizeze didactico-geologic ca “… caldarea Balii mi s-a parut o super oboseala. Evident, or fi si prin zona locuri faine, pe care daca ti le arata cunoscatorii ai sanse sa ajungi fan Balea. Mie mi-a fost dat sa vad ce vede cineva care ia pentru prima oara contact cu zona…cu toate ca ma indoiesc de existenta unor vai in zona gen Malin, Galbinele, Costila, etc. Iar daca sunt, pericolul de avalansa datorat fetelor inierbate omniprezente in zona si percum si a structurii geomorfologice cred le fac sa fie mult mai periculoase dpdv al avalanselor comparativ cu surorile din Bucegi. ”

Revenind la poveste, dupa o plecare cam tarzie, gen “matei si-a uitat aparatul foto la birou dar de fapt era acasa”, reusim dupa pranz sa ajungem la Balea Cascada, sa luam telecabina. Vremea era calda, zapada destul de multa si in general in miscare. Pe vale majoritatea valcelelor erau curse sau in curs de … Skiori erau cativa, in rest fauna obisnuita de Balea.

Ajunsi sus, Matei se schimba imediat si decide sa dea o tura rapida pana nu se inchide telecabina … eu decid sa nu, din pacate. Daca veneam si eu l-as fi dirijat pe drumul bun, astfel incat isi reducea timpul de dat la bete pe fundul vaii. Iata cateva avalanse curse si fotografiate de el.

Intors victorios, Matei ma convinge sa urcam in Saua Doamnelor sa ne dam pe un horn interesant acolo. Urcus a fost destul de ok, pentru ca erau deja trepte sapate. Dupa o tigara triumfatore, in umbrele inserarii pe saua dintre vai, decid sa cobor primul, testand cu ocazia asta skiurile cu silvretta-uri care mi le-a imprumutat Matei. Cica sa vad si eu cum e cu skiuri de tura.

Am vazut, si nu mi-a placut. Probabil ca erau legaturile care nu te ajutau foarte bine la coborare, dar mi-am promis sa ma rezum la legaturi de alpin de acum incolo. Pe horn am coborat raschetat, nu ma simteam deloc in sigurata cu legaturile respective, deci cam de cacat.

Matei se lanseaza vijelios, pleaca cu jumatate din zapada si razant pe langa niste stanci, dar din fericire ajunge in siguranta. Dupa alte cateva viraje ajungem jos, apoi la cabana, unde fetele trebuiau sa ne filmeze/fotografieze. Insa si dslr-urile au o limita pentru ca nu se vedea nimic , deabeau au iesit cateva poze. Ok .. era intuneric aproape ….

Seara continua cu bere, mancare, plus discutii savante despre vai si coborari … si probabil despre Bubulu.

A doua zi, de dimineata, Matei si Raluca decid sa mai urce o data in Saua Doamnei, vremea era la fel de calda ca si ieri. Mi-e mi-e lene, am fost deja de cateva ori pe acolo. Plus mi-e super tarsa de skiuri, cu volkl-urile mele de 1.90 m-as fi simtit mult mai bine. In sfarsit, se duc, fac poze si coboara, trebuie sa plecam.
Raluca si Monica se duc cu cabina, noi 2 o luam pe vale, pericolul de avalansa estimam noi a scazut, ce era de curs a curs deja.

Pe vale zapada e uda, grea, si nu prea alunecam. Legaturile de tura sa zicem ca ma ajuta un pic la mers pe drept, oricum nu am piei. Partea frumoasa ramane bine inteles, valcelul de la cascada, unde ii fac o poza magistrala lui Matei. Adica asta.

Cam atat ar fi tura, un rezumat, am mai eliminat din backlog ca sa zic asa …