Ski & Astro – Snow Under Starlight

… si am avut prima experienta de ski frantuzesc, saptamana trecuta, intr-o statiune cu un nume cu iz italienesc – isola 2000.

Dar sa incepem cu inceputul: acum vreo 3 saptamani vorbeam cu J, ca doi expati, sa gasim o statiune de ski pt un weekend, undeva la mijloc, intre olanda si sudul frantei. Asta pica cam … plm, chamonix, elvetia, etc etc. In gluma (proasta) am sugerat la grave, J s-a plans ca e doar un teleski si am renuntat … Oricum distanta era mare pt amandoi.
Pana la urma cea mai buna solutie s-a dovedit ca el sa vina cu avionul aici, eu sa-l iau si sa mergem la o statiune mai apropiata din Alpii de sud. Aici in afara de Isola se mai gasesc Auron si Valberg, statiuni similare ca dimensiuni si pozitionare. Bun, si multe altele ca de exemplu Serre Ch, dar vorbesc de cele accesibile intr-un weekend.

Am plecat cu credincioasele mele volkl carver axis de 1.91, la fel de eficiente ca de obicei. J urma sa-si ia  niste skiuri de jucarie de 1.50 probabil, ca sa skieze “carve”.

Alpii de sud sunt niste munti cu adevarat interesanti … la 90km de coasta ajungi la 3000 si ceva de metri rapid, vara chiar pe sosea daca te mananca in cur. Apropierea de coasta inseamna precipitatii extrem de bogate .. anul asta periculos de bogate: isola 2000 a fost blocata o saptamana in noiembrie: in multe locuri se acumulasera > 20 de m de zapada.
Deja cativa nefericiti au semnat condica la morti_in_avalansa_pe_hors_piste asa ca nu prea e de glumit, din fericire deja a trecut ceva timp si ce era de curs a curs. Asta nu insemna bineinteles ca nu imi infasor arva sub polar.
Revenind la actiune, sambata 21.01 la o ora stupid de tarzie intram in a8 spre Nice … Drumul este in mare bun, cu parti de voie rapide. Zapada a aparut doar la sfarsit, pe ultimii 20 km, cand practic urci spre statiune din satul Isola, dar foarte putina pe sosea. La un moment dat am vrut sa-mi pun lanturile, nereusind din prima am renuntat, oricum a mers.
Pe la pranz (dupa cam 2h) ne parcam masina intr-o parcare excelent de pustie: isola 2000 ne intampina aproape goala.

La isola si in alte statiuni frantuzesti, dupa cum aveam sa descopar, nu se folosesc cartele de acces. In principiu iti cumperi niste abtipilduri care ti le pui(sau nu) pe tine si treci .. se trece pur si simplu la toate instalatiile. La unele mai e cate cineva care mai controleaza prin sondaj … dar cam atat. Se bazeaza pe incredere. Eu dupa cateva incercari eu mi-am pus abtipildul pe casca …
Abonamentul pt o zi este 24 euro, demi-jurneul 20, inchiriatul cam 20.

Ca domeniu skiabil Isola se prezinta bine: 120 km/44 piste, si 22 de teleferice dintre care 2 gondole mai mari. Destul de multe sunt telescaunele mai vechi, nedebraiabile, de 2  – 4, dar sunt si vreo 2 de 8, moderne.
De skiat e destul, noi nu am apucat intr-o zi decat cateva piste sa facem. Majoritatea sunt insa usoare … chiar si alea asa zis grele. Greu inseamna doar cateva grade in plus in inclinatie si ceva mai multe moguls.
Dpdv coclauri se gasesc tot timpul variante, dar cunoscatorii le stiu mai bine. Am vazut mai multe culoare interesante cu destul de multe urme pe ele, dar nu imi era clar cu sa ajung acolo si nu aveam timp sa le caut. Asa cam m-am rezumat la variante prin padure/padurici, destul de comune.

Zapada era excelenta, cam 15 – 20 cm de pudra inghetata si fluida deasupra unei zapezi bine batute de ratrakuri … de vis pentru o statiune. Gheata e un musafir greu de gasit in zona. Cat am stat acolo a nins intermitent, inca vreo 10 cm cum am constatat la intoarcere pe sosea. Dpdv al securitatii, erau destul de multe zone alpine expuse, unde vedeam niste versanti destul de ingrijoratori. Oamenii isi faceau datoria si inchideau anumite zone dar lumea nu prea lua in seama avertizarile …

La momentul potrivit am gustat si o bere, mult prea comuna si proasta 1664, intr-o cabanuta cocheta pe la 2000 si ceva de metri, langa partie. Pentru nostalgici gratarelul sfaraia langa cabana.

O bere era 3.5 sau 4.5 euro (la 25 cl), un hotdog 4 euro, o portie de cartofi prajiti 4.5 euro.
Si cam atat – cu ultimul telescaun luat ne-am oprit la masina si ne-am tirat … cu mare atentie pe sosea: la zapada proaspata si la plugurile imense si carora le si cam rupea de alte masini, care aparusera deja.

Incep aici un nou index, si anume melodii cu specific de iarna. Aici o sa includ in special cele cu o tematica de sezon, si mai putin cele cu un videoclip … sa zicem cu zapada.

Incep cu o melodie care am auzit-o de curand, dar mi-a trezit interesul Raphael – le vent de l’hiver

Videoclipul este destul de cheesy, nu e cel original, dar prindeti ideea. Melodia imi pare oarecum un fel de Decembre frantuzesc, sa exemplific cu cateva versuri.

Vive le vent de l’hiver
Et tout retourne la terre
Les loups sont à la porte
Un dernier coup d’oeil en arrière
Dans le rétroviseur

sau

C’était le temps de Lily Brik
Le temps du soleil tatoué
C’était le temps des avalanches
Le temps des verres bus et cassés
Ma vie brûlait comme la place rouge
Quand la nuit finissait sa course

Scorurile melodiei sunt:

Zapada: 4/10
Ski: 0/10
Atmosfera: 8/10
Total: 4/10

Versurile complete ar fi:

C’était le temps d’une autre année
Le temps des néons allumés
Le temps des témoins des colombes
Le temps de la vitesse et de l’ombre
Le temps des lettres jetées au feu
Le temps où on était heureux

C’était le temps des bords de mer
Le temps des Gainsbourg, des Prévert
Je revois tes cheveux défaits
Dans la chambre d’hôtel tu jouais
Et moi sur la banquette arrière
Je voyais le monde à l’envers …

Vive le vent de l’hiver
Et la chanson de Prévert
Continue sa route à l’envers
Je ne suis pas chrétien
Mais de tout je me souviens

Vive le vent de l’hiver
Et tout retourne la terre
Les loups sont à la porte
Un dernier coup d’oeil en arrière
Dans le rétroviseur

C’était le temps de Lily Brik
Le temps du soleil tatoué
C’était le temps des avalanches
Le temps des verres bus et cassés
Ma vie brûlait comme la place rouge
Quand la nuit finissait sa course

C’était le temps des accords majeurs
Où tout était illuminé
Et j’entends battre ton coeur
Doucement doucement
Je ne suis pas soigné
C’était le temps de la Cantate
Le temps où tu la jouais pour moi

Vive le vent de l’hiver
Et la chanson de Prévert
Continue sa route à l’envers
Je ne suis pas chrétien
Mais de tout je me souviens

Vive le vent de l’hiver
Et tout retourne à la terre
Les loups sont à ma porte
Un dernier coup d’oeil en arrière
Dans le rétroviseur

(Sur les routes pavées
Nuit d’hiver j’étais…)

Traditia continua, si, la 2 ani (+1 luna) de la filmare opera de arta isi face aparitia pe net.

Atentie Matei, more to come …

Download

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind flori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.

Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.
Intr-o sanie usoara care trece peste vai …
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.

Cu aceasta poezie o sa incep seria de poezii de iarna/zapada/anti-vara care o sa o postez in acest sezon.

Da .. in sfarsit s-a terminat. Ca sa fiu on topic, dpdv astronomic a venit toamna.
Cu toti uram vara, cu caldurile ei insuportabile etc etc. Iar terminarea ei imi provoaca o satisfactie deosebita, si m-a stimulat artistic sa produc acest desen, pe care il impartasesc aici :

Mda … Observati unele subtilitati: de exemplu, vara asculta “Parazitii”, fiind destul de clar ca “a vazut din filme ca se face fara dinti”, in cazul de fata neavand deloc.

Dar si altii, de exemplu unul dintre poetii mei preferati, Bacovia, au o parere foarte proasta despre vara … iata poezia “Cuptor”:

Sunt cativa morti în oras, iubito,
Chiar pentru asta am venit sã-ti spun;
Pe catafalc, de caldura-n oras,
Incet, cadavrele se descompun.

Cei vii se misca si ei descompusi,
Cu lutul de caldura asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Si azi, chiar sanul tau e mai lasat.

Toarna pe covoare parfume tari,
Adu roze pe tine sã le pun;
Sunt cativa morti în oras, iubito,
Si-ncet, cadavrele se descompun…

Destul de nasol vara … nu? Chiar si tatele se lasa .. ce pula mea?

Candva, acum vreo 2 ani mai exact, am fost pe pripon cu Matei si Raluca. O tura mai cu aventuri, ma rog. In stilul meu holywoodian, deabea acum am facut filmul de atunci, pe care il puteti urmari in continuare:

Un Pripon cu avalanse

Vizionare placfuta!

In perioada din titlu am fost la ski in Austria, impreuna cu doamna C. si 4 prieteni. A fost misto pe ansamblu, greu de gasit ceva de reprosat acolo fiind vorba de o adevarata industrie a skiului. (ah, in afara de berea de pe partii, dar despre asta mai incolo)
Am plecat destul de tarziu, pe la 9 – 10 datorita variatelor probleme administrative sau de sculat de dimineata, dar pana la urma nu s-a dovedit a fi o problema datorita lungimii traseului, am ajuns in Koenigsleiten cam a doua zi la aceeasi ora.

Probleme deosebite nu am avut pe drum, in afara de o zona intre Ramnicu Valcea si Deva in care ninsese si era usor poleit pe sosea (Matei a avut mai multe distractii pe aici) La un moment dat (eu deja dormeam pe jumate, conducea Relu), ne-am oprit intr-un refugiu de autostrada din austria, dupa Salzburg si am dormit toti vreo 2h, pana cand s-a luminat. Am continuat apoi mult mai proaspeti pana la 1600 m si ceva unde era statiunea, si unde se ajungea pe un drum cam 70 % cu o singura banda.

Am fost cazati intr-un apartament destul de ok, 3 perechi in 3 camere, cu un living, 2 bai, suficient spatiu. Probleme au fost insa, de exemplu cu caldura, care nu prea mergea, sau mergea doar dupa ce faceam scandal la proprietarii vilei, cu curentul care cam cadea daca incercai sa folosesti mai multe “aparate”, sau cu paturile care sincer aveau o lenjerie de “motel_obosit_pentru_bagaboante” de pe la noi … ma rog.

Aveam si o mica terasa pe care sa bem/fumam.

Ziua respectiva a fost rezervata in rest shoppingului si alcoolului pentru ca eram prea obositi sa mai mergem la partie.

Incepand cu a doua zi, cam pe la un 9 – 10 maxim ca eram multi de sincronizat, ne-am indreptat spre cel mai apropiat telescaun (5 minute de urcus), cu cartelele nominale care le luasem ziua trecuta de la agentia de turism (poluate cu multe greseli gramaticale in numele noastre).

Aici pentru prima oara am vazut telescaune cu banda rulanta (fiind mai rapide) care permit urcatul foarte lejer indiferent de viteza telescaunului (nu mai trebuie sa fi atent prea mult unde iti intra sub cur – viteza relativa este mica ).
in-telescaun
Reteaua de cablu este impresionanta, desi muntii nu sunt cine stie ce ca inaltime (max 2500 si ceva);orice zona cat de cat skiabila este acoperita de unul sau mai multe telescaune/teleskiuri/gondole. Un alt lucru inteligent este ca sunt legate intre ele, poti sa faci un circuit si sa te plimbi de pe un munte pe altul stiind sigur ca te poti intoarce acasa cu cablul. In caz ca nu reusesti (de ex e prea tarziu), din orice statiune in care cobori poti sa iei un autobuz (inclus in costul ski-pass-ului) care te duce eventual pana in fata vilei/hotelului. La noi in fata tot timpul veneau/plecau dar nu am reusit sa descifram orarul exact , poate ca nici nu prea aveam nevoie datorita apropierii de un telescaun.

Asa cum se vede in poza, zona de ski apropiata de noi se impartea in 2 masive, separate de valea in care se afla “statiunea” Koenigsleiten. In stanga, spre Koenigsleitenspizte era mai alpin, gen Sinaia, iar in dreapta spre Krimml era mai .. Predeal/Poiana Brasov. Noi am skiat succesiv pe fiecare parte, intr-o zi ne-am dus si mai incolo, spre Gerlos (Matei si Raluca s-au dus de 2 ori, au facut si un mic “circuit”).

Zapada era pe ansamblu buna, nu am vazut zone cu pamant, tunurile de zapada fiind peste tot, si functionand atunci cand trebuie. Evident, in zonele cu mai multa zapada de tun era ca inghetata, dar nu foarte deranjant. Pantele nu sunt cine stie ce, si nici dificultatea, practic nimic pe acolo nu se apropia de Carp (care mai are si saritoarea aia de 40 de m, prietenii stiu de ce). Oricum, nu asta era ideea, Zillertal este o zona de skiat frumos, de agrement. Daca vrei te poti duce si prin boscheti, dar eu nu am facut-o.

Berea: berea pe ansamblu era buna, daca ti-o luai la sticla. Draft, cum isi lua mai toata lumea avea un mare neajuns. In fata ta (!) barmanul umplea halba pe jumatate cu bere, cealalta jumatate cu apa. Probabil ca era vreun program sa limiteze alcoolizarea pe partie, plm. Oricum, socant.

Vremea a fost excelenta toata perioada, pacat insa ca nu a nins, doar un pic de fulguiala in ultima zi. In rest soare si destul de cald (zapada nu se topea datorita tunurilor ).

Ce mi-a mai placut au fost restaurantele superdotate/utilate trantite in varf de munte. Ca asta de exemplu.

De asemenea coloanele de ratrakuri care le intalneai daca coborai seara, dupa ce s-au inchis scaunele. Si multe altele .. oricum marfa.
Inca un filmulet cu noi frecand-o la o tigara …

pe munte
Aici e postul lui Matei despre excursie.
Extra poze in continuare.

Cum zicea si Jeff Atwood in blogul lui , Coding Horror, de multe ori worse is better. Un exemplu foarte bun este standardul flash video (flv). E naspa, compresie proasta, multe artifacturi, dar pentru ca e prezent pe orice calculator care are browser s-a impus fara drept de replica. Ca urmare, obosit sa ma complic cu filme xvid, divx wmv sau aiurea, si cu playere naspa fara control, mi-am trecut toate filmele pe flv, folosesc pluginul Anarchy Media Player.

asta e … pula mea … e mai simplu asa.

De dimineata am vazut inca un episod din “Dark matter & dark energy” de la TTC, un documentar destul de misto. In aces episod era vorba despre presiunea (negativa) a energiei intunecate si de ce cauzeaza aceasta expansiunea accelerata a Universului. La un moment dat argumentatia a alunecat spre conservarea energiei, si respectivul lector a demonstrat ca in spatiul relativist/expansionist energia nu se conserva, ceea ce m-a socat un pic, mai ales ca era destul de evident, dar eu nu ma gandisem pana acum.

Asa cum stim, intotdeaua o simetrie este asociata cu o marime care se conserva. In cazul energiei, in fizica clasica, este vorba de invarianta la trecerea timpului, adica faptul ca legile fizicii sunt aceleasi in orice moment al universului. However, in cazul unui Univers in expansiune, desi materia in sine nu este afectata, fotonii pierd energie prin deplasarea spre rosu, energie care se pierde. Sigur, discutia este aici destul de deschisa, pentru ca notiunea de energie depinde si de sistemul de referinta, dar ideea de baza, din cate inteleg eu, este ca se pierde energie. Universul pare sa fie totusi un sistem deschis.