Ski de vale pe Pripon – 13 mai 2006

Saptamana trecuta, sambata adica, pe 13 mai, am hotarat sa mergem in sfarsit pe Valea Priponului, in Bucegi, dupa ce amanasem in mod stupid acest eveniment cu o saptamana in urma.
Am plecat impreuna cu Matei si Raluca, pe la 7.20, cu masina, datorita unei anumite domnisoare care ne-a scutit de o placuta si relaxanta calatorie cu CFR.

Oricum, pe la 10 si ceva era la telecabina, asteptandu-l pe Bubulu, sa intram la telecabina … si ceva mai incolo eram sus.
Acuma .. ce sa zic. Desi era aproape jumatatea lui mai, saptamana trecuta Zeii Zapezii facusera un ultim efort suprem, si umplusera muntii de zapada, estimez eu ca macar 30 – 40 de cm in unele locuri. Dar efortul a fost cam in zadar, pentru ca soarele intrase deja in actiune si zapada se naspise … era cu crusta, numai buna de urcat pe picioare pana la Costila.

Eu urc nasol pe platou
Daca voi fi dictator voi interzice deasemenea skiurile de tura, in afara cazului in care am si eu unele !
Dupa injuraturile de rigoare, pe la jumatatea drumului nu am mai rezistat si mi-am pus si eu skiurile in picioare, obtinand o spectaculoasa crestere in viteza si usurinta de inaintare. Pacat ca nu m-am trezit mai devreme.

Anyway, pe la 2 si ceva eram langa Costila, in stanga Priponul, incepand mai lejer, in dreapta Malinul destul de spectaculos.
Matei langa intrarea in Malin

Din pacate si periculos, cu cornise gata sa cada, sinucidere curata pe vremea asta.
Dupa un pranz lejer, am inceput sa coboram, Matei in fata sa ne filmeze :). Figurile din capul meu de skiat misto s-au evaporat rapid, pentru ca era o zapada grea, cu crusta, peste stratul de firn marfa dinainte de ultima ninsoare. Suspectez chiar intentii diabolice cu acea ninsoare, voi reveni pe acest subiect.

Asadar ne-am concentrat sa coboram valea, de filmat nu prea era ce sa filmam “artistic”.
However, datorita combinatiei zapada proaspata + firn + 25 grade si soare la ora 3, la un moment dat am inceput sa auzim avalnso-avioane, mai intai componenta feminina a grupului. In curand era destul de clar ca toti versanti curgeau mai mult sau mai putin.
Cand am ajuns cam pe aici

Punctul de despartire
clickul psihic s-a produs, mai ales ca am asistat la vreo 2 avalanse live, desi destul de mici, pe versantul “nesigur” al vaii, cel stang, si una sanatoasa pe un valcel neidentificabil pe Cerb.
Ca urmare “s-a hotarat” intoarcerea, desi mai degraba as fi coborat alergat de avalanse decat sa urc inapoi jumatate de vale in clapari. Cu putin noroc insa, exact cand incepeam funebra operatiune, de sus au venit niste cunoscuti de-ai lui Matei (Mario + inca vreo 6 – 7), si eu am continuat coborarea cu ei, scutindu-mi prietenii de celebra ipostaza parazitiaca “si te simt cum ma-njuri in gand”. 🙂
Avalanse pe versantul stang
Cu acestia, carora le multumesc pe aceasta cale :), am devenit rapid prieten oferindu-le tigari la prima oprire, ale lor terminandu-se.
In fragila siguranta oferita de “turma”, adrenaline rushul a continuat, coborand destul de misto valea, chiar am trecut prin cateva avalanse proaspete dar foarte moi (nu erau intarite/bolovani).
In general se cam pleca cu tot stratul proaspat, nu avea deloc coeziune.
Valea a devenit chiar misto in ultimul horn mai ingust, inainte de iesirea in Cerb, acolo cumva nu prea se pusese zapada proaspata, si erau chiar cateva rimaye.
La iesire am facut un popas mai lung, de relaxare si odihna in Poiana, asteptandu-i pe alti 2 care au plecat mai tarziu.
Intre timp au mai trecut vreo 3 – 4 skiori, Bucegii au fost foarte aglomerati in weekendul acela…

Sosirea lor ne-a adus vestea ca, dupa noi, e posibil sa fi trecut o avalansa “la mustata” pentru ca sustineau ca la un moment dat ne-au disparut urmele. De asemenea, o pereche care a coborat inaintea noastra ziceau ca lor li s-a declansat o avalansa decenta chiar in fata … uh.

De aici, desi ar mai fi mers de skiat pe firul vaii, cu tehnica “fara mila”, am luat skiurile in spate si cam in 2h eram la bere la Gura Dihamului. Cu ocazia asta am descoperit un fel de scurtatura : din poiana vaii cerbului sa o iei pur si simplu dea dreptul pe o vale prin padure, spre Gura Diham. Scutesti cam 1 ora… o ora si ceva.

Ultima etapa: transfer cu masina pana la gara (merci din nou, baieti), tren pana la Sinaia/nas/20k, tren cu niste sectanti ciudati pana la Bucuresti.

Pozele nu sunt ale mele, sunt courtesy Matei & Raluca : http://ralucavoinu.fotopic.net/c959126.html , eu inca nu mi-am transferat ce am filmat pe PC, asa ca va mai urma un episod cu ce am eu pe acolo.

2 comments on “Ski de vale pe Pripon – 13 mai 2006

  1. Pingback: Ski & Astro - Snow Under Starlight » Blog Archive » Film cu ski pe Pripon (mai 2006)

Submit comment

Allowed HTML tags: <a href="http://google.com">google</a> <strong>bold</strong> <em>emphasized</em> <code>code</code> <blockquote>
quote
</blockquote>