Recuperari – Tura pe Cerb cu Relu 20.01.2002

In variatele mele jurnale se gasesc destule ture de ski inregistrate pe variatele HPC-uri sau PPC-uri care le-am avut de-a lungul timpului, sau chiar pe hartie in cazul unui jurnal de ski care nu-l mai gasesc acum.  O sa incerc sa le introduc pe blog, intr-o ordine oarecare. In general o sa fac copy pase in integralitatea lor.

20.01.2002

Bucegi – Valea Alba (Valea Cerbului)

Plecare: P 3015 8.04 Bucuresti

Sosire: 11.00 Busteni

Am plecat cu Relu, dupa ce dormisem la el destul de bine, cu televizorul deschis. Din Busteni ne-am luat niste paine si cateva chestii de mancare (pate de ficat si branza topita). Cabina era 75k, mai ieftin decat ultima oara, 80k. Cu noi au mai urcat cativa aurolaci. La Cabana Babele am luat 2 locuri 80k fiecare. Am mancat ceva (ciorba de perisoare cam de plastic) si pe urma vroiam sa mergem pana pe marginea vaii Albe, dar viscolul care zguduia cabana si nu prea ne lasa sa ne deplasam ne-a convins sa renuntam. Oricum nu prea era deloc zapada pe platou si deci nici la inceputul vaii si cel mult puteam trai o mare dezamagire. Pana la urma ne-am bagat in pat pt. ca era f.f. frig in camera, de fapt chiar mai frig decat pe hol, si am adormit pana pe la 19. Cand ne-am trezit era destul de tarziu si ne-am dus in sala de mese la o bere si o tigara. Acolo era doar cabanierul si una in sala de mese. Un aurolac ne-a asigurat ca miine sigur “coboram pe vale” pentru ca nu merge cabina din cauza vantului. Plus ca a zis Sarbu ca la sub -10 sa nu mearga cabina. Am mai frecat-o un pic pe acolo si apoi am mers in camera unde am mai vorbit de-ale noastre. Pe la 9 ne-am culcat. In camera se oprisera caloriferele si era extrem de frig. De la geam intra in camera o pudra fina de la viscolul ce zguduia cabana.

Ne-am culcat cu gandul ca poate pana luni se va potoli urgia de afara, gand gresit asa cum urma sa constatam.

21.01.2002

Valea Cerbului – Busteni

M-am sculat destul de devreme, pe la 9, dar am mai frecat-o prin pat pana pe la 12, cand s-a sculat Relu. (cu greutate) Pana am mai mancat ceva s-a facut 1 cand am plecat. Chestia era ca nu prea aveam chef sa mergem prin viscolul ce suiera pe afara.

Pe platou era Himalaya curata, trebuia sa facem eforturi sa mergem drept. Din cand in cand mai venea cate o rafala mai puternica care ne cam dadea jos. La un moment dat, dupa ce am intrat pe vaioaga care duce spre Cerdac, ne-am hotarat sa ne punem skiurile. Eu am terminat repede, dar cu Relu a fost un cosmar total: caparii Salomon sunt niste orori de plastic. Cred ca ne-am chinuit mai mult de 40 de minute la un clapar. Dupa multe chinuri si miine inghetate, am reusit sa plecam. Pana pe buza vaii a mers cum a mers dar cand am inceput sa ocolim umarul credacului spre Valea Cerbului am observat ca lipseste ceva, si anume zapada. Toata fata era descoperita si mai erau doar niste fasii de gheata, asa de emotii. In plus era mult mai inclinat decat cu zapada. Dupa ce am ocolit fata dinspre Costila am ajuns intr-o zona in care efectiv am skiat pe bolovani. Pana la urma mi-am dat jos skiurile si am mers pe jos pana la un fir de zapada care parea ca se prelungeste pana la stana, unde incepea firul principal al vaii.

Interesant e ca am notat si trenurile cu care am fost :).

Submit comment

Allowed HTML tags: <a href="http://google.com">google</a> <strong>bold</strong> <em>emphasized</em> <code>code</code> <blockquote>
quote
</blockquote>